În medii cu ceață salină și umiditate ridicată, riscurile structurale ale unui panou fotovoltaic au caracter întârziat. Evaluarea compatibilității structurale în faza de selecție este mai importantă decât operarea și mentenanța ulterioară. IEC 61701 reprezintă doar o referință de bază, iar panourile fotovoltaice cu structură sticlă-sticlă oferă, în general, o performanță pe termen lung mai controlabilă în astfel de condiții.
Table of Contents
De ce ceața salină și umiditatea ridicată reprezintă un risc pe termen lung pentru panourile fotovoltaice?
Ceața salină și umiditatea ridicată persistentă pot amplifica, pe termen mediu și lung, riscul de defectare al unui panou fotovoltaic, iar acest efect nu este de obicei vizibil în faza inițială a proiectului.
În zonele costiere sau în regiunile cu umiditate ridicată constantă, sarea și vaporii de apă constituie un fundal ambiental permanent, crescând treptat probabilitatea de defecte legate de izolație, coroziune și stabilitate structurală a unui sistem fotovoltaic.
În sezonul de toamnă și iarnă, umiditatea relativă rămâne adesea la niveluri ridicate. În unele regiuni costiere ale Europei, de exemplu în nordul Germaniei, umiditatea relativă medie poate ajunge la 85–90 %, iar vaporii de apă și sarea rămân prezenți perioade îndelungate, influențând repetat funcționarea panourilor solare.
Figură: Exemplu de proiect fotovoltaic pe acoperiș într-un mediu costier cu umiditate ridicată și ceață salină, format din 67 de module sticlă-sticlă, cu o putere instalată de aproximativ 36 kWp.
Acest tip de impact este cumulativ. O performanță bună în primul an de funcționare nu demonstrează absența riscului; multe probleme devin vizibile abia după câțiva ani de operare.
Din cauza acestei manifestări întârziate și a dificultății de detectare timpurie, mediile cu ceață salină și umiditate ridicată sunt tratate separat în cadrul sistemelor de testare și evaluare a rezistenței pentru panourile fotovoltaice.
Riscul provine din protecția sistemului sau din structura panoului?
Atunci când apar probleme de fiabilitate într-un sistem fotovoltaic instalat în medii cu ceață salină și umiditate ridicată, atenția se îndreaptă frecvent către protecție, instalare sau condiții de mentenanță, deoarece acestea sunt cele mai vizibile și pot fi ajustate în timpul exploatării.
În mediile costiere și în cele cu umiditate persistentă, influențele au însă un caracter clar cumulativ și întârziat. Starea inițială de funcționare reflectă rar riscul real. Când anomaliile devin treptat vizibile, sistemul a funcționat deja ani de zile, iar spațiul pentru decizii critice se reduce considerabil.
În astfel de condiții, punctul de pornire al transmiterii riscului se află în structura panoului fotovoltaic. Structura este stabilită în faza de selecție și definește limitele de rezistență la solicitările pe termen lung generate de umiditate și salinitate.
Măsurile ulterioare de protecție și instalare pot doar să întârzie apariția problemelor și să reducă efectele riscului, fără a modifica limita superioară a compatibilității structurale.
Protecția funcționează mai degrabă ca un instrument de management al riscului. În condiții de stres ambiental ridicat, gradul de control al performanței pe termen lung al unui sistem fotovoltaic este, în mare măsură, stabilit încă înainte de punerea în funcțiune.
Trecerea testului IEC 61701 pentru ceață salină înseamnă că panoul este potrivit pentru mediul costier?
În mediile costiere sau cu umiditate ridicată, testul de ceață salină IEC 61701 este considerat un standard de referință important pentru rezistența la mediu a unui panou fotovoltaic și are valoare orientativă în procesul de selecție.
Totuși, trecerea testului nu înseamnă că panoul este automat potrivit pentru utilizare pe termen lung în toate mediile costiere sau cu umiditate ridicată.
Figură: Diferențe între aria de acoperire a testului IEC 61701 și riscurile de funcționare pe termen lung ale panourilor fotovoltaice în medii costiere și cu umiditate ridicată, precum și diferențele de scară temporală.
Ce problemă evaluează IEC 61701
În proiectele reale, IEC 61701 este utilizat în principal pentru a verifica dacă un panou fotovoltaic se comportă „evident necorespunzător” în medii cu ceață salină, funcționând ca un filtru de bază.
Din perspectiva conceperii standardului, IEC 61701 analizează reacția de toleranță fundamentală a panoului la acțiunea sării, de exemplu apariția:
coroziunii vizibile
anomaliilor funcționale
degradării rapide
Prin urmare, testul este adecvat pentru eliminarea soluțiilor cu risc evident în medii saline, dar nu pentru diferențierea nuanțată a performanței pe termen lung a unui modul fotovoltaic.
În mediile costiere reale sau în cele cu umiditate ridicată persistentă, factorii care influențează funcționarea pe termen lung depășesc cu mult condițiile simulate în test.
Trecerea testului nu înseamnă automat compatibilitate
O concepție frecventă este că, dacă un panou trece testul IEC 61701, el este „potrivit pentru mediul costier”. Această interpretare ignoră diferențele de scară dintre condițiile de testare și cele reale de exploatare.
Test standard: se desfășoară în condiții controlate, cu expunere la ceață salină de obicei între câteva zeci și câteva sute de ore, uneori extinsă la câteva zeci de zile, având scopul de a identifica reacții rapide și evidente.
Mediu real: panoul funcționează continuu pe perioade de peste zece ani, unde sarea, vaporii de apă și variațiile de temperatură și umiditate se acumulează lent și persistent, cu efecte întârziate.
În numeroase proiecte reale, simpla trecere a testului IEC 61701 nu este suficientă pentru a susține concluzia că un sistem fotovoltaic este adecvat pe termen lung pentru mediul costier. Rezultatele trebuie corelate cu ciclul real de funcționare și contextul ambiental și nu pot fi extrapolate direct la concluzii pe termen lung.
Riscuri pe termen lung neacoperite de testele standard
Anumite riscuri legate de stabilitatea pe termen lung nu sunt identificate direct prin testele standard, dar pot afecta treptat fiabilitatea și controlabilitatea sistemului după ani de funcționare.
În exploatarea de durată, sarea, umiditatea, ciclurile termohigrometrice, diferențele de potențial și sarcina de funcționare se suprapun continuu. Efectele apar frecvent sub forma degradării izolației, acumulării coroziunii locale sau modificărilor de stabilitate structurală și sunt dificil de detectat în testele inițiale sau în primii ani de operare.
Experiența din industrie arată că problemele asociate cu ceața salină și umiditatea ridicată nu se concentrează, de regulă, în primul sau al doilea an, ci apar treptat într-un interval de aproximativ 3–8 ani de funcționare.
Diferențe esențiale între structurile panourilor fotovoltaice în medii cu ceață salină și umiditate ridicată
În medii cu ceață salină și umiditate ridicată, diferențele structurale dintre panourile fotovoltaice sunt amplificate sistematic și influențează fiabilitatea pe termen lung.
Prin interacțiunea dintre încapsulare, etanșare, structura de margine și căile de potențial electric, aceste diferențe se transformă în riscuri care afectează stabilitatea în medii saline și umede.
Limitele de stabilitate pe termen lung ale încapsulării și etanșării
În medii cu ceață salină și umiditate ridicată, diferențele de stabilitate pe termen lung apar mai întâi la nivelul limitelor menținute de structura de încapsulare și etanșare.
Pe durata funcționării îndelungate, vaporii de apă și sarea se acumulează prin infiltrații continue, cicluri de temperatură și umiditate și îmbătrânirea zonelor de interfață. Astfel, performanța încapsulării și etanșării devine o variabilă structurală esențială pentru performanța pe termen lung a unui panou solar.
În aceste condiții, panourile cu structură sticlă-sticlă contribuie, în general, la reducerea riscului de pătrundere a umidității și de degradare a etanșării în timp, favorizând o funcționare stabilă pe termen lung.
Căile de transmitere a riscului prin ramă și potențial electric
În medii cu ceață salină și umiditate ridicată, transmiterea riscului este amplificată continuu de-a lungul unor căi specifice din structura panoului fotovoltaic.
În exploatarea reală, aceste căi sunt determinate de mai mulți factori structurali și operaționali, inclusiv:
rama panoului, ca limită structurală unde se pot acumula mai ușor apa și sarea
zona de interfață dintre ramă și încapsulare, supusă unui stres ambiental mai mare în ciclurile termohigrometrice
diferența de potențial dintre interiorul și exteriorul panoului, care amplifică riscul de coroziune locală în medii saline și umede
modul de împământare și continuitatea potențialului, care influențează direcția și extinderea transmiterii stresului ambiental
Când umiditatea, sarea și diferențele de potențial se suprapun pe termen lung pe aceste căi, ele modifică treptat și cumulativ starea structurii locale.
Limitele parametrilor de eficiență și putere în raport cu mediul
În aplicațiile obișnuite, eficiența și puterea nominală sunt criteriile cele mai directe și frecvent utilizate la alegerea panourilor fotovoltaice.
În medii cu ceață salină și umiditate ridicată, relevanța acestor parametri se restrânge considerabil și nu poate descrie complet comportamentul pe termen lung al unui modul fotovoltaic.
Eficiența și puterea caracterizează performanța inițială sau pe termen scurt în condiții standardizate, în timp ce problemele din mediile saline și umede sunt legate în principal de stabilitatea structurală și acumularea riscurilor pe termen lung.
Diferențele de parametri nu se traduc neapărat în diferențe reale în exploatarea de durată. Pe parcursul mai multor ani de funcționare, stabilitatea structurală, căile de transmitere a riscului și limitele de adaptare la mediu au un impact mai direct asupra performanței disponibile, iar aceste aspecte nu sunt reflectate în valorile de eficiență sau putere.
Există un „cel mai bun panou fotovoltaic” în medii cu ceață salină și umiditate ridicată?
În medii cu ceață salină și umiditate ridicată, performanța pe termen lung a unui panou fotovoltaic depinde de capacitatea structurii de a rezista unui stres ambiental continuu. Adaptarea structurală stabilește limita superioară a predictibilității pe termen lung a proiectului.
Nu există un „cel mai bun panou fotovoltaic” în sens universal
În medii cu ceață salină și umiditate ridicată, noțiunea de „cel mai bun panou fotovoltaic” nu poate fi definită independent de condițiile concrete de utilizare.
Proiectele diferite sunt supuse unor niveluri diferite de stres ambiental. Concentrația de sare, nivelul de umiditate și intensitatea ciclurilor termohigrometrice variază semnificativ, iar odată cu acestea se modifică și căile de expunere la risc pe termen lung ale unui sistem fotovoltaic.
Conceptul de „cel mai bun” capătă sens doar atunci când scenariul de aplicare și condițiile de mediu sunt clar definite.
În medii saline și umede, performanța este determinată de adaptarea structurală, nu de parametri
În astfel de condiții, un panou fotovoltaic este supus unui stres ambiental pe termen lung, continuu și cumulativ.
Adecvarea pentru utilizare depinde de capacitatea structurii de a rezista infiltrării vaporilor de apă, coroziunii saline și ciclurilor repetate de temperatură și umiditate.
Structurile cu etanșare globală mai bună și cu limite structurale mai stabile sunt, în general, mai eficiente în controlul acestor riscuri pe termen lung.
De exemplu, panourile fotovoltaice sticlă-sticlă sau sticlă-sticlă bifaciale oferă adesea o controlabilitate superioară pe termen lung în medii cu ceață salină și umiditate ridicată, datorită continuității încapsulării și stabilității structurale.
Accentul pus pe adaptarea structurală are ca scop principal reducerea incertitudinii în exploatarea de durată a unui sistem fotovoltaic.
Faza de selecție stabilește limita superioară a riscului pe termen lung
În medii cu ceață salină și umiditate ridicată, riscurile pe termen lung ale unui proiect fotovoltaic nu apar abia în timpul exploatării; limita lor superioară este stabilită încă din faza de selecție a panourilor.
Măsurile ulterioare de protecție și managementul mentenanței pot influența mai ales viteza de apariție și forma de manifestare a riscurilor, dar cu greu pot modifica traiectoria lor fundamentală. Pe măsură ce stresul ambiental se acumulează pe parcursul mai multor ani, diferențele dintre structuri devin tot mai evidente.
Prin urmare, deciziile privind stabilitatea structurală și adaptarea la mediu luate în etapa de selecție determină direct gradul de control al riscurilor în funcționarea pe termen lung a unei instalații fotovoltaice.
Ca furnizor de panouri fotovoltaice pentru proiecte pe acoperiș din regiunile costiere și cu umiditate ridicată din Europa, Maysun Solar urmărește constant, în proiectele reale, adaptarea structurală la efectele pe termen lung ale sării și vaporilor de apă. În contextul riscurilor amplificate de degradarea etanșării și a limitelor structurale în medii saline și umede, panourile fotovoltaice sticlă-sticlă contribuie la o funcționare pe termen lung mai controlabilă.
Reference
Fraunhofer ISE. (2025). Photovoltaics Report. https://www.ise.fraunhofer.de/content/dam/ise/de/documents/publications/studies/Photovoltaics-Report.pdf
International Electrotechnical Commission (IEC). (2020). IEC 61701: Photovoltaic (PV) modules – Salt mist corrosion testing. https://webstore.iec.ch/publication/59588
Deutscher Wetterdienst (DWD). (2024). Climate Data Center (CDC) – Climate data for Germany. https://opendata.dwd.de/climate_environment/CDC/
Recommend reading

Există un „cel mai bun panou fotovoltaic” în medii cu ceață salină și umiditate ridicată?
Acest articol se concentrează pe selecția de panouri fotovoltaice în medii cu ceață salină și umiditate ridicată, analizează limitele de aplicare ale standardului IEC 61701 și discută logica structurală de evaluare a panourilor fotovoltaice cu sticlă-sticlă.

De ce „cel mai bun modul fotovoltaic” este o falsă problemă?
Acest articol analizează alegerea modulelor fotovoltaice din perspectiva rentabilității, discută dacă există cu adevărat „cel mai bun modul fotovoltaic” și explică limitele de aplicare ale diferitelor tehnologii în condiții reale de funcționare.

Cum sunt fabricate panourile solare?
Procesul de fabricație al modulelor fotovoltaice determină performanța și fiabilitatea pe termen lung. De la structura materialelor și tehnologia celulelor până la procesul de încapsulare și sistemul de testare, aceste elemente ajută la evaluarea fiabilității unui furnizor.

Panouri fotovoltaice cu diferite tipuri de grilă: chiar influențează viteza de recuperare a investiției?
Module cu aceeași putere, dar cu o diferență de 6–10 luni la recuperarea investiției? De la controlul termic și umbrire până la structura acoperișului — analiză în profunzime a factorilor care influențează ROI.

Cum să alegi panourile solare potrivite pentru acoperișul casei sau afacerii tale?
Pe măsură ce eficiența fotovoltaică ajunge la limitele sale, designul structural ar putea deveni următorul salt tehnologic. Structurile optimizate mențin o producție stabilă în condiții de temperaturi ridicate și umbrire, oferind randamente mai mari pe termen lung.

Ghid pentru dimensiunile și amplasarea panourilor fotovoltaice pe acoperiș
Acest articol analizează dimensiunile panourilor fotovoltaice, distanțele și metodele de evaluare a acoperișurilor, folosind exemple practice și formule de calcul, pentru a ajuta distribuitorii și utilizatorii să aleagă cele mai potrivite panouri fotovoltaice, creând sisteme fotovoltaice eficiente, stabile și cu rentabilitate pe termen lung.
